Retete incepatori: Cum curatam anghinarea?

Anghinarea, Cynara Scolynmis.L, este o planta extrem de sanatoasa dar care din pacate nu se consuma in mod obisnuit la noi. Am gasit un articol interesant despre proprietatile anghinarei pe care il impartasesc cu voi nu inainte de a va recomanda din toata inima aceasta leguma care poate face minuni pentru organismul nostru.

 

Bolile in care poate fi utilizata:

 
Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii, hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone, insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitare a secretiei biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog, se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mancare.

Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracaterizeaza prin efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului. Paralel cu acest efect, ceaiul de anghiare are si insusirea de a diminua zaharul din sange dand bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica s-ar datora unei oxidaze.

Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza in acelasi timp eliminarea ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor. Datorita eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a diferitelor forme de prurit (mancarime). Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare.

Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa racire se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora inaintea meselor principale.

E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze mici, in primele zile, care apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile, urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.

Infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.

Preparare:

 
-Este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic, de aceia se face doar un ceai dintr-o lingurita de planta la 500 ml apa clocotita. In cazul in care se supra dozeaza, poate da senzatii de intoxicare cu varsaturi si colici hepatice, pentru ca ficatul nu se poate debarasa asa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest ceai sa se bea cu lingurita si sa nu se bea cantitatea de planta indicata.
- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi apoi timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se bea inaintea meselor principale. Exista mai multe modalitati dar cea mai eficienta in tratament pare aceia care indica ca la fiecare 2 saptamani sa se mai adauge o lingurita la acest ceai si sa se faca asa 3 luni, apoi o pauza de 10 zile dupa care se va repeta. Dupa fiecare cana de ceai se va culca timp de 30 minute pe partea dreapta.
-Praf de anghinare: se va macina cu rasnita de cafea si se pune apoi sub limba o cantitate de un varf de cutit. Se va tine timp de 10 minute dupa care se inghite cu putina apa.

                                                              Sursa: Terapii naturiste

 

Eu astazi va prezint tehnica de curatare a anghinarei si o reteta extrem de simpla de salata care pe langa faptul ca este buna este si foarte sanatoasa.

 

Cum se curata anghinarea?

 

In magazine, gasim sa cumparam anghinarea cu tot cu tulpina. Tulpina este fibroasa si in salata este mai bine sa nu o folosim. Cand facem anghinare umpluta la cuptor putem lasa 2-3 cm de tulpina, curatat insa foarte bine de invelisul extern.

 

Inainte de toate, asezam langa noi un vas cu apa rece amestecata cu sucul unei lamai in care vom pune anghinarea imediat ce o curatam pentru ca altfel se inegreste. Anghinarea pateaza, asa ca, daca nu doriti sa aveti degetele negre, e bine sa folositi niste manusi de plastic.

 

Desprindem anghinarea de tulpina si ii curatam primul strat de frunze dupa care taiem 1 cm din varfuri. Despicam anghinarea pe lungime si ii curatam miezul care se prezinta sun forma de puf. Punem imediat anghinarea in vasul cu apa si lamaie.

 

 

Salata de anghinare, rucola si parmezan

Ingrediente:

anghinare

rucola

o mana de nuci tocate cu cutitul

parmezan taiat in fasii

lamaie

ulei de masline

sare

Taiem in fasiute anghinarea bine scurse. Spalam bine rucola, o amestecam cu anghinarea, cateva nuci tocate cu cutitul si  cateva fasii de parmezan. Amestecam sucul de lamaie cu uleiul de masline si il adaugam salatei. Amestecam bine si servim.

 

 

Anghinarea poate sa placa sau poate sa nu placa. Sotului meu ,de exemplu, nu ii place, dar, inainte de gust trebuie sa va ganditi cat bine poate face aceasta planta si cu siguranta o sa vi se para mai buna decat icrele de Manciuria iar in combinatie cu rucola si parmezan, care au amandoua un gust pregnant, este nemaipomenita, drept dovada ca si sotul meu a mancat-o cu placere.

Retete pentru incepatori: Pandispan clasic

M-am gandit sa creez o noua categorie de retete si anume “Retete pentru incepatori” unde voi posta retete simple, de baza, care nu necesita timp si nici experienta in bucatarie. Pentru inceput voi posta reteta clasica a pandispanului care desi este o reteta extrem de simpla are cateva reguli pe care trebuie sa le urmam pentru o reusita perfecta. Daca doriti sa vedeti in aceasta sectiune anumite retete simple sau sfaturi legate de anumite preparate o sa va rog sa lasati un comentariu cu propunerile voastre iar eu le voi executa si explica pas cu pas in functie de timpul liber pe care il voi avea la dispozitie.

 

 

Pentru pandispanul clasic folosim 30 gr faina, 30 gr zahar pentru 1 ou ( un ou standard are 60 gr).

NU se foloseste praf de copt niciodata deoarece riscam sa obtinem un pandispan crescut cu cocoasa si cu un usor gust de praf de copt.

Ouale trebuie sa fie la temperatura camerei, la fel faina si zaharul, asa ca cel mai bine le lasam in bucatarie 1-2 ore inainte de a ne apuca de pandispan.

Reusita pandispanului consta in mixarea indelungata a zaharului cu ouale la temperatura camerei.  Cu un robot performant mixam 20 minute (niciodata mai putin de 20 minute) iar cu un mixer normal 25-30 minute. Cu cat mixam mai mult, cu atat pandispanul nostru va creste mai mult si va fi mai pufos. 

Faina trebuie intotdeauna cernuta, adaugata putin cate putin, si amestecata de jos in sus in compozitia de oua cu foarte mare grija astfel incat dupa ce adaugam toata faina, aluatul sa se prezinte pufos si teapan.

 

Este indicat sa folosim o lingura de lemn sau plastic pentru incorporarea fainii in compozitia de oua.

Cuptorul nu se deschide absolut deloc in timpul coacerii (nici macar dupa 15 minute cum facem la prajiturile obisnuite) iar pandispanul se lasa sa se raceasca in cuptor cu usa intredeschisa. Astfel il ferim de un soc termic care ar putea transforma pandispanul nostru frumos crescut intr-o fasiuta de aluat din care nu vom putea scoate nici macar 2 foi.

Pandispanul este gata cand il vedem ca se desprinde singur de pe marginea formei si este auriu.

Cam acestea sunt regulile de baza ale pandispanului clasic.

 

Ingrediente pt un pandispan de 26 cm:

7 oua

210 gr faina

210 gr zahar

un varf sare

Mixam ouale cu zaharul si un varf de sare pana ce isi tripleaza volumul si se deschid la culoare. Cu o lingura sau cu paleta mixerului, lasam sa cada putin aluat pe intreaga suprafata a compozitiei de oua si zahar si daca acesta lasa urme vizibile (sau “scrie”) atunci compozitia noastra este gata.

 

 

Adaugam putin cate putin faina cernuta si amestecam cu mare grija de jos in sus, dinspre centru spre exterior. Dupa ce faina este incorporata perfect in compozitia de oua, adaugam alta faina si tot asa pana ce terminam toata faina.

 

 

Asezam aluatul intr-o forma tapetata cu unt si faina si nivelam cu foarte mare grija suprafata.

Eu am pozat aluatul inainte de a-l nivela ca sa se vada consistenta compozitiei finale. NU turnam aluatul in acelasi loc pentru ca riscam sa obtinem un pandispan cu bolta sau cocoasa. Dupa ce l-am nivelat, lovim forma de masa de cateva ori ca sa eliminam excesul de aer acumulat de aluat. Vor aparea la suprafata cativa bulbucei.

Introducem pandispanul in cuptorul preincalzit la 170 grade pentru 20 –25 minute. Cand pandispanul este auriu si se desprinde singur de pe marginea formei atunci este gata. Stingem cuptorul, intredeschidem usa si il lasam sa se raceasca inauntru.  Nu trebuie sa il lasam neaparat sa se raceasca complet ci doar sa se racoreasca si sa se obisnuiasca cu temperatura bucatariei.

 

 

Il rasturnam cu grija pe un gratar  si il lasam sa se raceasca complet dupa care il taiem in foi.

Noi l-am servit ca atare pentru ca nu aveam timp sa il transform in tort si oricum am hotarat sa o lasam mai usor cu dulciurile pana de sarbatori.

 

Panini Laugenbrot

Recipe by Richard Ploner

Daca va plac covrigii atunci cu siguranta va vor place si aceste chiflute care au gustul si consistenta covrigilor. Sunt extraordinari de buni si se fac extrem de rapid.

Ingrediente 15 chifle:

500 gr faina

25 gr drojdie

1 lingurita zahar

30 gr unt/ulei

270 gr apa calduta

1 lingurita sare

2 l apa

12 lingurite bicarbonat

4 linguri sare

Punem intr-un vas faina, facem o gropita in centru unde adaugam drojdia dizolvata in apa si amestecata cu o lingurita zahar. Adaugam si untul la temperatura camerei taiat in cubulete si incepem sa framantam. Cand aluatul a capatat putina consistenta adaugam sarea si framantam pana obtinem o biluta elastica. Lasam aluatul la crescut 30-45 minute,

Rasturnam aluatul pe masa de lucru si il impartim in bilute mici de cca 50 gr. Punem intr-o oala apa amestecata cu bicarbonatul si sarea si in momentul in care incepe sa fiarba adaugam cate 5 chifle in apa care fierbe pentru 30 secunde maxim,

Ii scoatem cu o paleta cu gaurele direct pe hartia de copt asezata in tava de cuptor. Ii crestam cu o lama sau cutter, ii pudram cu sare grunjoasa, susan sau mac si ii dam la cuptorul preincalzit la 210 grade pentru 20 minute. Cand s-au rumenit uniform sunt gata,

Sunt de o bunatate greu de descris,

Si o sectiune fierbinte si pufoasa,

Pofta buna!!